Ceramistii din Horezu si arta olaritului

CERAMISTII din zona sunt adevarati mesteri care respecta traditia si care au facut saltul de la etnografic la artistic, de la utilitar la estetic, produsele de lut devenind adevarate opere de arta. Dintre ceramistii care si-au adus aportul si contributia personala la dezvoltarea creatoare a ceramicii de Horezu, putem aminti cativa dintre mesterii consacrati:

  • Victor si Eufrosina Vicsoreanu
  • Ion Vicsoreanu
  • Victor Ogrezeanu
  • Stelian Ogrezeanu
  • Nicolae Tambrea
  • Dumitru si Ioana Mischiu
  • Gheorghe si Maria Iorga
  • Mihai si Maria Bascu
  • Costel Popa
  • Ionel Popa

Pe langa acesti maestri ceramisti, o noua generatie de artisti preiau si pastreaza traditia artei populare, ducind mai departe “scoala” ceramistilor hurezeni. Acestia sunt:

  • Milu Bascu
  • Nicoleta (Mischiu) si Laurentiu Pietraru
  • Ion si Mihaela Palosi
  • Viorel Frigura
  • Ionel Frigura
  • Florin si Aida Frigura
  • Elena si Irinel Miutoiu
  • Constantin si Maria Bascu
  • Alina si Liviu Iorga
  • Cristian Tanasescu
  • Leonida si Gheorghe Bascu
  • Ion si Felicia Mischiu
  • Stefan Mischiu
  • Ion Vicsoreanu
  • Giubega Sorin

Arta olaritului

Olaritul, mestesug de traditie milenara, a fost si continua sa fie in anumite localitati rurale din Romania o activitate prospera pentru o parte dintre mesterii locali. In judetul Valcea, prelucrarea argilei se face astazi in centrele de olarit de la Slatioara, Olari-Horezu, Buda, Vladesti, Zatreni, Lungesti si Daesti, locatii unanim apreciate de specialistii romani ca fiind cele mai importante din Romania.

Expozitiile, individuale sau de grup ale familiilor valcene Schiopu, Vicsoreanu si Palosi sunt apreciate atat in tara, cat si in strainatate, mai multe personalitati posedand diverse obiecte care au fost create in atelierele acestor valorosi artisti. Din vremuri indepartate, olarii s-au recrutat din randul agricultorilor care invatau sa modeleze vase doar ca activitate complementara. Treptat, in arta olaritului s-au specializat cei mai talentati locuitori ai satelor, ei reusind sa se impuna prin mestesugul pe care l-au preluat in familie de la parintii si bunicii lor

In privinta tehnologiei de prelucrare a argilei, tehnica este similara: toti olarii obisnuiesc sa isi aduca “lutul” acasa, sa il depoziteze si sa il maruntesca cu sapa, lasandu-l la “dospit” (macerat) cel putin 5-6 luni sau chiar un an, pentru a obtine omogenizarea cat mai buna a pastei. In privinta decorarii vaselor din lut, tehnicile sunt diferite, diferentiate pe centre si cu expresii artistice specifice. In Oltenia, olaritul este o traditie de familie care se transmite din tata in fiu, iar secretul se pastreaza cu sfintenie, de la alegerea lutului pana la modelare, pictare, coacere si, in fine, smaltuire. Farfuriile, canile, ulcioarele, sau chiar jucariile si fluierele au culori specifice (mai ales alb, nuante bogate de maron si gri, uneori verde), dar si un design specific. Adesea apar desene simbolice. Unul dintre cele mai cunoscute este Cocosul, altul e Pestele.

In comuna Vladesti, aflata in apropierea municipiului Ramnicu Valcea, Dumitru Schiopu este cunoscut ca cel mai mare mester popular din Romania, toate obiectele realizate de el fiind executate manual. Artistul sustine ca ceramica de Vladesti are ca specific culorile alb si verde, iar motivele sunt siragul, liniile drepte, frante, braduletul, melcul, sarpele. Dumitru Schiopu a devenit cunoscut in toata lumea nu doar pentru ca lucreaza toate obiectele manual si cu mare grija, avand un talent deosebit, ci si pentru ca el a pastrat nemodificata traditia de a modela in stil neolitic, fapt care diferentiaza produsele sale de ale celorlalti creatori valceni.

Pentru artistul popular operatiunile pe care le face in fiecare zi seamana foarte mult cu povestea Creatiei divine: „Prima data se ia lutul, se aduce acasa toamna, ca in timpul iernii sa degere. Pe urma se face calup, se baga la pivnita si se duce la roata de lucru. Aici te orientezi ce vrei sa faci – iti tai o bucata cu sarma, mai mare sau mai mica, in functie de ce-ti dicteaza inima. O framanti in mana, pana se formeaza un fel de bulgare rotund. Acesta se lipeste pe discul rotii. In fata ai un castron cu apa in care se inmoaie mainile permanent. Incepi sa invarti roata si cu mainile ii dai forma. Trebuie strans foarte bine cu ambele maini. Il fixam si incepem sa-l modelam. Se introduce degetul mare in interior, celelalte ramanand in exterior si ii dam forma vasului. Acest pamant il intindem pana cand ramane peretele vasului gros ca hartia. Dupa ce i-am dat forma, il dezlipim de discul rotii. Se ia cu mana si se pune pe o bucata de scandura dreapta. Ramane acolo 2-3 ore, intr-un loc mai retras, sa se zvante. Dupa aceea se trece la modelare. Se sterge cu buretele. Urmeaza uscarea si arderea. Intr-un cuptor intra un numar de 300 de bucati. Temperatura trebuie sa fie constanta. Operatiunea trebuie sa dureze 10-12 ore si are loc noaptea. Acesta e primul foc. Urmeaza glazuratul – culorile si smaltul. Se dau iar la cuptor, focul este mult mai puternic decat primul( 950 de grade). Le lasam sa se raceasca si vedem rezultatul.” conchide mesterul din Vladesti.

La Horezu, exista o preocupare aparte pentru decorarea vaselor cu smalturi policrome, motivele specifice fiind geometrice, vegetale si zoomorfe, iar gama cromatica a centrului este definita de tricromie: caramiziu, verde si albastru pe fond alb-galbui. Motivele aplicate pe farfurii, strachini, cani sau ulcioare aduc in atentie simboluri solare de straveche sorginte precum: spirala simpla sau dubla, steaua cu sase sau opt colturi, cercul si zig-zagul.

In prezent, dintre cele 15 familii de olari din Horezu, Ion si Mihaela Palos sunt apreciati pentru unicitatea pieselor pe care le creeaza in atelier, ei fiind si singurii artisti locali care produc la comanda, pentru export. Ceramica modelata de artisti a fost expusa si vanduta pana acum in Austria, Franta, Germania, Italia, Noua Zeelanda, Argentina si Statele Unite, iar cele mai scumpe piese apreciate in strainatate au fost cele realizate dupa modelul ceramicii vechi.